Aici suntem campioni! Nu ne intrece nimeni! Si nici nu ne va intrece!!!

Schimb cauciucurile la masina de doua ori pe an – primavara si toamna, cu cauciucuri de vara, respectiv iarna. Ma duc la acelasi centru in apropierea firmei – se misca relativ repede si, credeam eu, fac treaba buna.

Dupa un asemenea schimb de anvelope, masina avea un comportament ciudat: vibratii in volan la viteze de peste 80 km/h, instabilitate, huruit. In sfarsit, ajuns peste granita, m-am dus la primul centru de anvelope pentru a vedea care este cauza. Nu puteau fi decat noile anvelope, deoarece cu cele vechi n-am avut probleme.

Mesterul se uita la cauciucuri, ridica masina cu o perna de aer, da roata jos, o pune pe masina de centrat si, surpriza: totul era perfect centrat! Se uita si da verdictul: „Anvelopa nu se aseaza bine pe janta!” Il intreb care este solutia si imi explica pe indelete ca o anvelopa este compusa din 3-4 parti, care au imbinari si ca, uneori, nu este imbinata perfect. Si de aici problemele.

Ma uit mirat la el cand incepe sa „butoneze” masina de echilibrat roti – echipament cu care lucreaza si firma din Romania la care imi faceam eu schimbul de anvelope. Imi explica, la fel de calm, ca respectiva masina „stie” exact care este problema si ii indica modul in care trebuie rotita anvelopa pe geanta.

Porneste operatiunea, ia o creta, noteaza pozitia valvei, dezumfla roata, roteste cauciucul pe anvelopa, porneste iarasi echipamentul, mai deseneaza o dunga cu creta, repeta iarasi operatiunea de rotire a cauciulului pe janta. In final echilibreaza roata (in modul clasic, cunoscut) si o monteaza pe masina.

„Asta a fost tot. In 2 minute suntem gata cu aceasta roata si continuam cu restul.” Se aseaza langa masina si incepe sa insurubeze pulitele de prindere a rotii de masina cu mana. „Asa se aseaza roata mai bine si nu se creeaza tensiune in metal.” La final regleaza cheia dinamometrica si strange suruburile corect, conform normativelor marcii de masina.,

Mi-am adus aminte intr-o clipa de modul de operare al firmei la care m-am dus pana atunci: strangerea suruburilor se facea direct, cu pistolul pneumatic, ca doar nu aveau timp sa le insurubeze cu mana. Si fara cheie dinamometrica, „ca merge si asa.” Si evident ca niciodata nu au avut timp sa roteasca anvelopa pe geanta – ulterior au recunoscut ca nici macar nu stiau ca se poate si ca utilajul de echilibrat roti are aceasta functie.

Las-o ma ca merge asa! Cat de mult urasc acest slogan! Cate lucruri se fac in Romania asa. Iar cand ii aud ca se plang ca „Neamtul castiga 2.000 de euro, eu numai 200. Are de unde sa plateasca…”, mi se face rau: pai cum vrei tu, cel care te plangi, sa castigi 2.000 de Euro pe luna cand principiul tau este „Las-o ma ca merge asa!” Cum sa castigi acesti bani cand neamtul sapa un sant in 2 ore si tu in 2 saptamani?

Sper ca viitorul sa ne faca mai constienti si mai constiinciosi. Altfel nu avem nici o sansa! HAI ROMANIA!

Intr-o dimineata, stapanitorul unei cetati fu trezit de niste strigate care se auzeau din piata: „Hai la mere! Mere dulci cum n-ati mai gustat!”. Ridicandu-se indispus din pat si privind pe fereastra, vazu un targovet ce vindea, intr-adevar, mere, inconjurat de o multime de musterii. „Trebuie sa fie tare bune merele alea”, isi spuse mai-marele cetatii si, facandu-i-se pofta, il chema pe primul sau sfetnic si ii porunci: „Ia cinci galbeni si mergi in piata sa cumperi mere de la targovetul acela”. Primul sfetnic il chema pe paharnic si ii spuse: „Uite patru galbeni, du-te si cumpara mere”.

Paharnicul se adresa, la randul sau, stolnicului: „Poftim trei galbeni, de care sa cumperi mere de la targovetul acela”. Stolnicul il chema pe primul strajer ii dadu doi galbeni si il trimise in piata.

Acesta dadu un galben unui strajer din subordine, iar acela se duse la targovet si ii lua la rost: „Hei, ce tot strigi asa? Ai tulburat somnul mai-marelui cetatii, iar drept pedeapsa mi-a poruncit sa-ti confisc caruta asta cu mere”.

Zis si facut.

Intors la seful sau, strajerul se lauda: „Am facut un targ nemaipomenit. Cu un galben am cumparat o jumatate din caruta cu mere a targovetului”.

Primul strajer merse la stolnic: „M-am targuit si, cu cei doi galbeni pe care mi i-ai dat am reusit sa cumpar un sac cu mere!”.

Stolnicul – repede la paharnic: „Cu trei galbeni am luat o tolba intreaga cu mere”.

Paharnicul dosi jumatate din cantitate si apoi merse la primul sfetnic: „Iata, cei patru galbeni mi-au ajuns doar pentru o jumatate de tolba cu mere”.

Iar primul sfetnic se infatisa dinaintea stapinitorului cetatii si glasui: „Maria ta, iata, am indeplinit porunca. Numai ca de acei cinci galbeni n-am reusit sa targuiesc decat cinci mere”.

Mai-marele cetatii musca dintr-un mar si cugeta: „Hmmm… Cinci mere pentru cinci galbeni… scump, foarte scump! Si, cu toate astea, targovetul acela avea o multime de cumparatori. Inseamna ca lumea o duce bine, are bani. Ia sa maresc eu birurile!”

Ai o idee de iesire din situatia actuala? Dezbate-o cu noi.